Schimbarea, Adaptarea la o situatie noua
Auzi o bataie la usa casei tale. Deschizi si un necunoscut da buzna fara sa-l poti opri, fara sa ai timp sa il intrebi cine este, ce doreste, pe cine cauta. Intra, se aseaza si nu pare ca vrea sa plece prea curand. Se instaleaza in casa ta, a familiei tale, in casa sufletului tau. Incepi si pui intrebari dar parca nu te aude. Este acolo si te priveste patrunzator. La un moment dat intelegi ca pe tine te cauta si atunci pentru o clipa timpul se opreste in loc. De ce eu? De ce a venit la mine? Si viata ta se schimba asa dintr-o data, te simti aruncat intr-o lume careia nu-i apartii si nici macar nu doresti sa-i apartii. Acest musafir nepoftit, acest intrus este insasi schimbarea. Apare brusc, te ia pe neasteptate si iti da peste cap intreaga existenta. A ta, a celor dragi tie. Si te simti prins intr-o menghina a carei stransoare este din ce in ce mai puternica si cu cat te zbati sa scapi cu atat ai senzatia ca te strange si mai tare. La un moment dat obosesti sa te lupti, si iei o pauza…incet, incet intervine resemnarea si mai tarziu acceptarea. Si incepi sa cauti, sa intelegi. –
Oricare ar fi musafirul nepoftit, situatia noua cu care se confrunta o persoana, ca este o suferinta fizica sau de alta natura aceasta produce o schimbare, uneori radicala. O schimbare pe care nu a cerut-o si in fata careia a fost pusa uneori fara niciun avertisment.
Impactul emotional este major si incepe un proces lung, dureros pe care unii il inteleg inca de la inceput , altii il vor intelege pe parcurs, insa sunt unele persoane care nu vor dori sa inteleaga ce se intampla, nu vor putea sa accepte pentru ca se considera nedreptatiti de viata, simt ca este peste puterile lor. Si astfel cel in cauza trece printr- o serie de etape pe care la inceput nici macar nu le constientizeaza, plecand de la negare si ajungand intr-un final la acceptare.
Sunt o serie de afectiuni care nu se vad in plan fizic ele doar se simt, sunt zile in care totul e bine, urmate imediat de o alta zi in care boala isi face de cap si isi manifesta simptomele dupa bunul ei plac. Dar oricum ar fi aceste zile, in tot acest ciclu in care alterneza momentele in care oamenii se simt mai bine cu momentele in care se simt mai rau, suferinta emotionala ramane. Ea nu dispare. Teama nu dispare. Ele sunt acolo.
Este greu de inteles pentru acela care trece prin schimbare, prin aceste perioade de bine-rau dar este si mai greu de inteles pentru familie, pentru cei care traiesc in apropierea lui. Se spune ca o boala, o suferinta este mai usor de suportat de cel care o duce decat de cel din exterior. Cel care doar priveste trece de asemenea printr-o serie de emotii, sentimente de furie, de frustrare, vrea sa ajute si nu stie cum, vrea sa se detaseze dar nu poate. Cel in suferinta este intr-o lupta continua de zi cu zi sa faca fata la ceea ce-i aduce nou afectiunea, pentru ca nicio zi nu seamana cu cealalta si atunci devine mult mai preocupat de sanatatea lui si se inchide si restrange cercul din jurul lui; astfel ca nici cei dragi nu mai pot patrunde acolo sa-l ajute si raman in afara, pe margine simtindu-se dati la o parte si neintelesi si ei la randul lor. Uneori furia se revarsa pe cel care este acolo, mai aproape chiar daca nu are nicio vina. In situatia in care cel in suferinta este un copil, durerea parintilor este fara cuvinte. Si nu se rezuma doar la durere. Intervin atat de multe ganduri, supozitii de genul “daca…acum…”, emotii care mai de care mai coplesitoare.
Invinuirea, blamarea, etichetarea, stigmatizarea sunt alte cateva provocarile la care sunt supusi cei care sufera de o afectiune incadrata la boli grave.
Acea iesire fortata, brusca din confort bulverseaza, trezeste mecanismele de aparare si nevoia primara de a lupta, de a apara ce este al lui.
E viata mea, e familia mea, e sanatatea mea, e confortul meu, asa cum sunt ele, sunt ale mele. Si vreau sa le pastrez!
De-a lungul drumului se asterne ca o liniste interioara, adaptarea. Fiinta umana este construita sa se adapteze, resursele interioare sunt nemarginite si sunt gasite si folosite intr-un mod constient sau inconstient. Si astfel invatam sa facem fata situatilor noi din viata noastra, invatam sa transformam si sa privim o problema ca pe o provocare a vietii.
articol realizat de psih. Dana Enache