Leucocitele sau globulele albe sunt celule ale sistemului imunitar care apără organismul de boli infecțioase și corpuri străine. Există mai multe tipuri de leucocite, toate fiind produse de celule din măduva osoasă. Leucocitele se găsesc în tot corpul, inclusiv în sânge și în sistemul limfatic.Numărul de leucocite din sânge variază în funcţie de vârsta, sex şi diferite stări fiziologice. La adulţii sănătoşi, numărul variază între 6.000-10.000 de leucocite per microlitru de sânge.
Leucocitele sunt clasificate în două grupuri, în funcție de prezența sau absența în citoplasma acestora a unor granule specifice şi în funcţie de forma nucleilor:
- granulocite ( leucocite polimorfonucleare- cu nucleu multilobulat şi au granule speciale) care la rândul lor sunt reprezentate de: neutrofile, eozinofile şi bazofile.
- agranulocite ( leucocite mononuclare – cu nucleu monolobulat şi fără granule), grup care curpinde limfocitele şi monocitele.
Formula leucocitară constă în diferenţierea numărului total de leucocite circulante în cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual şi respectiv în număr absolut, fiecare dintre acestea îndeplinind o funcţie specifică.
Neutrofilele – cel mai numeros tip de leucocite, joacă un rol major în apărarea antiinfecţioasă primară a organismului prin fagocitarea şi digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzătoare poate duce la lezarea ţesuturilor normale ale organismului, prin eliberarea de enzime şi agenţi piogeni. În momentul apariţiei infecţiei sunt produsi agentii chemotactici care determina migrarea neutrofilelor la locul infectiei şi activarea funcţiilor defensive ale acestora, cu fagocitarea agentului respectiv, urmată de eliberarea granulelor în vezicula de fagocitoză şi distrugerea agentului infecţios. Acest efect este adesea asociat cu creşterea producţiei si eliberării neutrofilelor din maduva osoasă.
Valori de referinţă: la adult = 2000-8000/µL din leucocite;
Semnificaţie clinică
- Neutrofilia: >8000/µL sau 8×109/L:
- Infecţii bacteriene acute localizate şi generalizate:
- Infecţii virale, fungice şi parazitare: de obicei, neutrofilia este uşoară şi este prezentă doar în faza iniţială.
- Sepsis neonatal.
- Boli inflamatorii cronice: vasculite, artrita reumatoidă, bronşită, colita, dermatita, pielonefrita, pancreatită.
- Boli metabolice: coma diabetică, coma uremică, coma hepatică, atacul acut de gută, eclampsia, tireotoxicoza.
- Necroza tisulara: arsuri, infarct miocardic.
- Toxice şi medicamentoase: corticosteroizi, plumb, mercur, monoxid de carbon, digitala, veninuri.
- Hemoragia acută (neutrofilie pana la 25000/µL in a 3a-a 5a zi), proceduri chirurgicale majore, anemia hemolitică, postsplenectomie.
- Tumori maligne, în special carcinoame (gastrointestinale, pulmonare): neutrofilia apare ca urmare a reacţiei inflamatorii, necrozei tumorale, producerii de factori de creştere granulopoietici de către tumoră.
- Boli mieloproliferative cronice (leucemia mieloida cronică, policitemia vera, trombocitemia esenţială, metaplazia mieloidă cu mielofibroză)
- Neutropenia: se clasifică în uşoara (1000-1500/µL), moderata (500-1000/µL) şi severă (<500/µL).
- Neutropenia severă se asociază cu risc crescut de infecţii cu localizare orală (ulcere, periodontita), cutaneo-mucoasa (piele, perirectal, genital), iar în neutropenia prelungită infecţii sistemice (pulmonare, gastrointestinale, hematogene).
- Hipersplenism.
- Chimioterapia în cancer, tratamentul cu metotrexat în artrită reumatoidă.
- Boli hematopoietice: leucemia (aleucemica), anemia aplastică.
- Neutropenia congenitală severă (sindromul Kostmann).
- Neutropenia ciclică (oscilatii periodice ale numărului de neutrofile de la neutropenie severă<200/µL la niveluri aproape normale): ereditară sau dobandită.
- Neutropenia benignă cronică: familială şi nonfamilială.
- Neutropenia idiopatică cronică severă.
- Neutropenia asociată cu defecte imune congenitale: agamaglobulinemia X-linkata, sindromul de hiper-IgM, dis-gamaglobulinemia tip I, deficienţa de IgA, hipo-gamaglobulinemia familială.
Eozinofilele – sunt celule mobile, cu originea în maduva osoasă, urmând acelaşi model de proliferare, diferenţiere, maturare şi eliberare în sânge ca şi neutrofilele; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt adesea observaţi şi trei sau mai mulţi lobi.
La indivizii sanatosi se gasesc in număr mic in sânge, dar devin predominante in sânge si țesuturi, in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne.
Valori de referinţă: 0-700/µL (0-7% din leucocite)
Semnificaţie clinică
- Eozinofilia >700/µL:
- Boli alergice:
- Astmul bronşic: există o corelaţie între hiperreactivitatea bronşică şi gradul eozinofiliei; biopsia bronsică identifică prezenţa eozinofilelor în caile respiratorii; în astmul intrinsec/nonatopic în care lipseşte dependenţa de un răspuns imun dependent de IgE, există o creştere similară a eozinofilelor în căile aeriene.
- Dermatita atopică, urticaria, edemul angioneurotic, sensibilizarea la aspirină, alergii medicamentoase (trimetoprim-sulfametoxazol, penicilină, tetraciclină, nitrofurantoin), febra fânului.
- Esofagita eozinofilică (posibil asociată cu alergie la alimente), gastroenterita eozinofilică, proctocolita eozinofilică (asociată cu alergia la laptele de vacă, deşi poate aparea şi la copii hraniţi cu formule de soia sau alimentaţi la sân).
- Reacţiile medicamentoase, sindromul hipereozinofilic şi infestaţiile parazitare se pot asocia cu eozinofilie şi infiltrate pulmonare.
- Boli neoplazice:
- Sindromul hipereozinofilic idiopatic: rar, mai frecvent la bărbaţi (B:F=9:1), eozinofilie până la 50000/µL, diferenţiat de leucemia eozinofilică prin absenţa blastilor, determină afectare organică multiplă, alterare nervoasă centrală şi deces de obicei prin disfuncţie cardiacă.
- Leucemia eozinofilică.
- Boala Hodgkin şi limfoamele maligne.
- Bolile mieloproliferative cronice.
- Carcinomul bronşic (prin producţie excesivă de IL5).
- Boli gastrointestinale: boala Crohn, colita ulcerativă.
- Infecţia HIV: se poate datora infestaţiilor parazitare intercurente, reacţiei la trimetoprim-sulfametoxazol utilizat pentru tratamentul infecţiei cu Pneumocystis carinii.
- Infestări parazitare în special helmintice (trichineloza, chist hidatic, schistosomiaza, fascioloza, toxocaroza – “larva migrans” viscerală, cisticercoza, scabie), în special în timpul fazei de migrare tisulară.
- Boli cutanate: pemfigus vulgaris, dermatita herpetiformă, eritem exsudativ multiform.
- Boli infecţioase (febra roşie), în convalescenţa după alte infecţii.
- Boli alergice:
- Eozinopenia se datorează în general unei producţii crescute de steroizi, care acompaniază majoritatea condiţiilor de stres şi se asociază cu:
- Sindromul Cushing.
- Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrina, tiroxina, prostaglandine.
- Infecţii acute.
Bazofilele – sunt factori importanţi în inflamaţiile alergice şi alte fenomene imune şi inflamatorii. Bazofilele sunt celule având kinetica şi istoria naturală a granulocitelor, care se maturează în măduva, circulă în sânge şi reţin anumite trăsături ultrastructurale caracteristice după migrarea în ţesuturi în timpul proceselor inflamatorii şi imunologice (hipersensibilitate cutanată bazofilică, astm).
Valori de referinţă – bazofile = 0-200/µL(0-2% din leucocite)9.
Semnificatie clinica
- Bazofilia:>200/µL:
- Numărul de bazofile este crescut în boli alergice: rinita alergică, polipoza nazală, sinuzita cronică, astm, dermatita atopică, alergii medicamentoase.
- În leucemia megakarioblastică din sindromul Down (trisomia 21) există diferenţiere bazofilică (care poate include mastocitele) din progenitorii leucemici.
- Leucemia mieloidă cronică şi alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera, metaplazia mieloidă cu mielofibroză). Nivelul bazofiliei are valoare prognostică, iar criza bazofilică anunţă faza blastică terminală din leucemia mieloidă cronică. Hiperhistaminemia din leucemia mieloidă cronică şi celelalte sindroame mieloproliferative se corelează cu numărul şi turn-overul bazofilelor (şi posibil şi al mastocitelor).
- Leucemie bazofilică.
- Boala Hodgkin.
- Anemie hemolitică cronică, postsplenectomie.
- Postradiaţii ionizante.
- Infecţii: tuberculoza, varicela, gripa.
- Injectarea de particule străine.
- Bazopenia:<20/µL:
- Infecţii în faza acută.
- Reacţii de stres (sarcină, infarct miocardic).
- După tratament prelungit cu steroizi, chimioterapie, iradiere.
- Absenţa ereditară a bazofilelor.
- Febra reumatică acută la copii.
Limfocitele – reprezintă o populaţie celulară heterogenă care diferă în funcţie de origine, durata de viaţă, localizare la nivelul organelor limfoide şi funcţie. Deşi unele caracteristici morfologice ca: mărimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferenţiază populaţiile limfocitare una de cealaltă, ele nu oferă indicii privind tipul şi funcţia lor. Majoritatea limfocitelor din sânge sunt mici, deşi sunt comune şi forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care conţin granulaţii azurofile în citoplasmă.
Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele limfoide primare sunt maduva osoasă şi timusul, iar organele limfoide secundaresunt splina, ganglionii limfatici, placile Peyer de la nivelul intestinului şi inelul Waldeyer.
Valori de referinta – adult: 1000-4000/µL din leucocite.
Semnificatie clinica
- Limfocitoza:>4000/µL:
- Limfocitoza infecţioasă (apare în special la copii).
- Mononucleoza infecţioasă
- Infecţii virale: infecţii virale ale tractului respirator superior, infecţii cu citomegalovirus, rujeola, oreion, varicela, hepatita acută virală, infecţie acută cu HIV.
- Boala Crohn, colita ulcerativă.
- Boala Addison.
- Leucemia limfocitară cronică, leucemia prolimfocitară cu celula B, leucemia cu celule paroase, faza leucemică din limfoamele nonhodgkin, macroglobulinemia Waldenström.
- Cu celula T: leucemia prolimfocitară cu celula T, leucemia/limfomul cu celula T al adultului, sindromul Sézary, leucemia cu limfocite mari granulare.
- Limfopenie:<1000/µL:
- Imunodeficiente congenitale: sindroame de imunodeficienţă combinată.
- Infecţia HIV (scăderea selectivă a celulelor CD4+).
- Chimioterapia
- Lupus eritematos sistemic
- Tuberculoza avansată (miliară)
- Virusul gripal (limfopenia apare tipic după rezolvarea infecţiei).
- Boala Hodgkin şi alte malignităţi.
- Anemia aplastică.
- Administrarea de ACTH/corticosteroizi; tumori hipofizare secretoare de ACTH; boala Cushing.
- Pierderi crescute la nivelul tractului intestinal prin obstrucţia drenajului limfatic: tumori, boala Whipple, limfangiectazie intestinală; boli inflamatorii intestinale.
- Diverse: sarcoidoza, insuficienţa cardiacă congestivă, boli debilitante severe, muşcături de şarpe, arsuri, anestezie, proceduri chirurgicale, by-pass cardiopulmonar.
Monocitele – sunt cele mai mari celule din sânge; fac parte din sistemul fagocitar mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage şi precursorii lor medulari. În ţesuturi, ca răspuns la diferiţi stimuli solubili, ele se diferenţiază în macrofage tisulare, cu calităţi morfologice şi funcţionale caracteristice, proces care a fost denumit activare şi care este reversibil (“dezactivare”). Celulele sistemului fagocitic mononuclear sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputând trăi fără ele. Îndeplinesc o varietate largă de funcţii importante în organism, incluzând îndepărtarea particulelor străine şi celulelor senescente, moarte sau alterate, reglarea funcţiilor altor celule, procesarea şi prezentarea de antigene în reacţiile imune, participarea în diferite reacţii inflamatorii, distrugerea bacteriilor şi celulelor tumorale. Monocitele şi macrofagele produc numeroşi factori bioactivi: enzime, factori ai complementului, factori de coagulare.
Valori de referinţă – 0-1000/µL din leucocite
Semnificatie clinică
- Monocitoza:>1000/µL:
- Cele mai frecvente cauze sunt infecţiile bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriană subacută, sifilisul, bruceloza.
- Leucemia mielomonocitară cronică, leucemia monoblastică acută, boli mieloproliferative cronice.
- Carcinoame: stomac,sân,ovar.
- Boala Hodgkin, limfoame.
- Recuperarea după neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn favorabil).
- Tezaurismoze (boala Gaucher).
- Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiaza), rickettsioze, infecţii micotice.
- Boli gastrointestinale: colita ulcerativă, enterita regională, sprue, ciroza hepatică.
- Boli de colagen, sarcoidoza.
- Postchirurgical, postsplenectomie.
- Reacţii medicamentoase.
- Intoxicaţie cu tetracloretan.
- Tratament cu factori de crestere granulo-monocitari.
- Monocitopenie:<100/µL (condiţie extrem de rară):
- Tratament cu prednison (tranzitoriu).
- Leucemia cu celule paroase.
- Infecţii severe care determină şi neutropenie.
- Infecţie HIV.
- Anemie aplastică
Variatii fiziologice ale leucocitelor
- creşterea şi dezvoltarea: la nou-nascuţi şi copii, numărul de leucocite este crescut, cu scăderea treptata a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult între 18-21 ani;
- variaţii rasiale: la negrii din Africa numărul de neutrofile şi monocite este mai mic, iar numărul de eozinofile mai mare;
- fluctuaţii diurne şi de la o zi la alta: influenţate de lumină; de asemenea activitatea obisnuită determină valori mai mari ale leucocitelor după-amiaza, dar care tind să rămână în limite normale;
- variaţii climatice şi sezoniere: căldura ţi radiaţiile solare intense ar determina leucocitoză, iar rezidenţa prelungită în Antarctica determina leucopenie; lumina artificial şi ultravioletă determină limfocitoză;
- anoxia acută determină neutrofilie;
- în primele zile de rezidenţă la altitudine crescută apare leucocitoza asociată cu limfopenie şi eozinopenie, urmate de limfocitoză şi eozinofilie uşoare;
- exerciţiile fizice intense determină leucocitoză marcată, de obicei pe seama neutrofilelor segmentate (se datorează trecerii neutrofilelor marginate în circulaţie), dar poate fi prezentă şi limfocitoza; normalizarea survine în mai puţin de o oră; gradul leucocitozei se corelează cu intensitatea efortului fizic şi nu cu durata sa;
- crizele convulsive determină creşterea numărului de leucocite;
- injecţiile cu epinefrina determină leucocitoza, în special neutrofilie;
- atacurile de tahicardie paroxistică pot determina leucocitoză;
- durerea, greaţa, vărsăturile, anxietatea pot determina leucocitoza în absenţa infectţiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulaţie;
- anestezia cu eter determină leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numărul de leucocite;
- în perioada ovulatorie poate apărea leucocitoza uşoara şi eozinopenie;
- în sarcina apare leucocitoza uşoară, iar neutrofilia se accentuează odată cu apropierea termenului; de asemenea, în timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronunţată, cu normalizarea valorilor după 4-5 zile şi asociată cu eozinopenie.
Creşterea numărului de leucocite peste valorile normale se numeşte leucocitoză. Aceasta este frecvent întâlnită în infecții, dar și în alte boli, printre care bolile neoplazice (leucemii, limfoame sau alte tipuri de tumori maligne).
Leucocitoza: L >10000/µL – se datorează de obicei unei creşteri a numărului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determină creşterea numărului absolut de leucocite. O creştere proporţională a tuturor tipurilor de leucocite se datorează hemoconcentraţiei.
- Infecţiile reprezintă cauza majoră de leucocitoză. O infecţie acută tipică se caracterizează printr-o fază de atac neutrofilică, o faza reactivă monocitică şi o fază de recuperare limfocitico-eozinofilica. În infecţiile cronice poate persista oricare din aceste trei faze. Înfecţiile virale şi unele infecţii bacteriene (febra tifoida) nu urmează în mod normal acest curs. Gradul leucocitozei depinde de severitatea infecţiei, vârsta şi rezistenţa pacientului, precum şi de rezerva medulară.
- Alte cauze de leucocitoză:
- hemopatii maligne;
- traumatisme/injurii tisulare, de exemplu intervenţii chirurgicale, necroze tisulare;
- tumori maligne (ăn special carcinomul bronşic);
- toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza;
- medicamente: cloroform, chinina, factori de creştere etc.;
- hemoliza acută;
- hemoragie acută;
- postsplenectomie
Scăderea numărului de leucocite sub valorile normale se numește leucopenie.
Leucopenie: <4000/µL (valorile cuprinse între 2500-4000/µL sunt considerate borderline, în timp ce valorile <2500/µL sunt cert anormale) se poate datora următoarelor cauze:
- infecţii virale, unele infecţii bacteriene, infecţii bacteriene severe;
- hipersplenism;
- depresie medulară produsa de intoxicaţie cu metale grele, benzen, radiaţii ionizante
- medicamente: chimioterapice, barbiturice, antibiotice, antihistaminice, anticonvulsivante, antitiroidiene, arsenic, diuretice, analgezice şi antiinflamatorii;
- boli medulare primitive: leucemie (aleucemica), anemie megaloblastică, sindroame mielodisplazice, anemie aplastică, boli congenitale (anemia Fanconi, discheratoza congenitală);
- boli medulare secundare: granuloame, metastaze
Interferenţe
- Număr fals crescut de leucocite: prezenţa de eritrocite rezistente la liza (la nou-nascuţi, reticulocitoza), prezenta de eritroblasticirculanţi în număr mare, trombocitele gigante (pot fi numărate ca leucocite), prezenţa de crioglobuline (la temperatura camerei se formeazăcristale proteice, care sunt numărate ca leucocite; dispar după încalzirea probei la 37°C), paraproteinemia, prezenţa de aglutinine la rece.
- Număr fals scazut de leucocite: prezenţa de leucocite alterate (chimioterapie, sepsis) – nu sunt incluse în numărătoare.
Articol creeat de Stud Alexandra Cristina Zidarescu
Bibliogragie:
- Wikipedia – Leucocitele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leucocit%C4%83)
- C. Junqueira – Histologie, editia a 11-a, 2005
- http://www.synevo.ro/hemograma-cu-formula-leucocitara-cu-hb-ht-si-indici/
Comentariu (1)
Baleaspune
9 martie 2023la11:16F.frumos.