dr. Ruxandra Constantina

Toamna este un anotimp caracterizat prin schimbari (uneori bruste) de temperatura si presiune atmosferica, de aparitia ploilor, a vantului,de micsorarea perioadei de expunere la lumina, iar organismului nostru ii trebuie o perioada de adaptare pentru a face fata noilor conditii atmosferice. 

Exista o serie de afectiuni care pot fi declansate sau agravate in aceasta perioada.

INFECTIILE  RESPIRATORII (GRIPA, GUTURAI, BRONSITE, CRIZE ASTM BRONSIC, PNEUMONIE)

Este foarte important ca, incepand cu luna septembrie, sa efectuam o cura de stimulare a imunitatii nespecifice a organismului prin mijloace naturale:

• „vaccinare naturala” utilizand gemoterapia (ce poate fi administrate chiar de la varsta de sugar ): extract din muguri coacaz negru, mladite macese, muguri de brad, muguri porumbar, mladite de catina rosie, in cure periodice de 2-3 luni
• preparate de echinaceea (sub forma de ceai, tinctura, sirop pentru copii, capsule) adminstrate in general 10-30 zile, in doze corespunzatoare varstei
• ulei de chimen negru sau capsule cu ulei de chimen negru (pentru copii si adulti)
• preparat homeopat ce contine autolizat filtrat de ficat si inima de Anas Barbariae (rata salbatica); preventiv: se ia 1 doza pe saptamana in perioada sezonului rece.
• ulei esential de cuisoare, scortisoara, lamaie, scortisoara, eucalipt, cimbru (in adminstrare interna si prin aromoterapie, inhalatii, aerosoli)
• propolis, sub forma de tinctura, comprimate, baton
• extract de astragalus
• -extract gheara-matei

AFECTIUNI ALERGICE

Fenomele alergice (rinite alergice, crize de astm bronsic) sub declansate in aceasta perioada de frig, de polenul ruginei (sau pipirig), de mucegai (favorizat de umiditate si lipsa soarelui), de acarienii din praful de acasa sau din scoli, de praful de creta.

Sunt utile preparatele gemoterapice din muguri de coacaz negru, mladite de maces, muguri de calin, muguri de carpen administrate tim de 2-3 luni; extractele de urzica, brusture, trei-frati-patati, coada-soricelului, mesteacan, lemn-dulce, sub forma de capsule, tincturi, siropuri pentru copii.

INFECTIILE GENITOURINARE (in special la femei)

Temperaturile scazute, umiditatea crescuta (de multe ori asociate cu o imbracaminte necorespunzatoare) favorizeaza aparitia cistitelor, anexitelor. Pentru prevenirea acestor afectiuni, este bine sa ne imbracam corespunzator, sa ne hidratam cu ceaiuri din plante cu rol antiseptic si antiinflamator (coada-soricelului, coada-calului, afin, merisor, strugurii ursului, fructe ienupar, muguri plop, frunze mesteacan); in cazul declansatorii bolii, alaturi de tratamentul alopat, putem efectua o cura de 2 luni cu gemoterapie cu extract din muguri de iarba neagra si de merisor in asociere cu tinctura de propolis.

BOLILE REUMATICE

Sunt meteorosensibile, cu exacerbarea simptomelor (dureri, limitarea flexibilitatii articulatiilor) la schimbari de temperatura si presiune atmosferica.

Alaturi de tratamentul alopat (cu antialgice si antiinflamatorii care au actiune rapida si puternica, dar nu se pot administra pe perioade lungi de timp deoarece au efecte adverse- iritatie gastrica, retentie apa, pot favoriza hemoragii) putem urma un tratament naturist cu extract de gheara diavolului, scoarta salcie, gheara matei, cretusca, frunze mesteacan, radacina lemn dulce in combinatie cu masaje cu unguente naturale (arnica, gheara-diavolului, untul pamantului, sunatoare, extract ardei iute, tataneasa) si reflexoterapie; terapie cu infrarosii si ultrasunete, laserterapie.

AFECTIUNI DIGESTIVE

Venirea toamnei declanseaza, la persoanele sensibile, exacerbarea simptomatologiei digestive legata de o hiperaciditate gastrica (dureri sau arsuri in capul pieptului, balonari, regurgitatii acide, sughit, senzatie greata).Foarte utile sunt terapiile cu gălbenele, salcam, pătlagină, lemn-dulce, musetel, sunătoare, roinita, lavanda, menta, sub forma de ceaiuri compuse sau capsule; se poate utiliza si ulei catina, sunatoare, galbenele cu rol analgezic si cicatrizant al mucoasei gastroduodenale; gemoterapie cu extract muguri smochin si muguri tei argintiu; produsele stupului-miere, propolis.

DEPRESIA

Odata cu scaderea numarului de ore in care beneficiem de lumina binefacatoare a soarelui si stressul suplimentar la care este supus organismul din cauza schimbarilor atmosferice, exista o tendinta mai accentuata spre depresie, in special la persoanele sensibile.

O planta cu proprietati antidepresive puternice si eficacitate dobandita este sunatoarea, care se poate adminstra sub forma de ceai, tinctura sau capsule.

In plus, pentru eliminarea stressului, imbunatatirea starii psihice si mentinerea starii de buna dispozitie mai pot fi adminstrate preparate de lavanda, rhodiola rosea, ginseng, suc noni, extract de drojdie, polen, laptisor matca; uleiuri aromatice (ulei sunatoare, lavanda, de lemon, de bergamota, de maghiran), cateva picaturi adaugate in lampa de aromoterapie, in apa de baie sau in uleiul de masaj.

Este foarte importanta in aceasta perioada alimentatia, care trebuie sa includa legumele, fructele si verdeturile proaspete puse la dispozitia noastra de aceasta toamna bogata, o sursa valoroasa de vitamine, minerale, enzime, antioxidanti naturali care ne asigura o imunitate crescuta si un bun tonus fizic si psihic.

Sa nu uitam sa ne asiguram o hidratare corespunzatoare, inclusiv cu ceai verde, ceai alb, ceai soc, ceai ghimbir care imbunatatesc circulatia, inlatura senzatia de frig, cresc tonusul fizic si psihic, alunga melancolia si depresia.

Siropurile naturale de macese, coacaz-negru, afine, catina stimuleaza imunitatea naturala, vitaminizeaza si revigoreaza; previn infectiile specifice sezonului.

REMEDII CONTRA ASTENIEI DE TOAMNA

Pentru a resimti cat mai putin neplacerile provocate de astenia de toamna, se pot consuma:

-produsele stupului (miere, polen, laptisor de matca) ce reprezinta o sursa valoroasa de aminoacizi, vitamine si minerale, antioxidanti cu rol benefic pt sanatatea fizica si psihica.

-Q10 ce creste nivelul energetic al organismului, intensifica metabolismul, amelioreaza performantele fizice si intelectuale; combate depresiile

-ginseng siberian, un tonic si energizant eficient

-rhodiola rosea, care îmbunătăţeşte starea psihică, stimulează capacitatea de adaptare a organismului la stres, lupta contra depresiei, anxietatii.

-măceşe, care sunt tonice, vitaminizante si mineralizante; contin o concentratie importanta de vit C plus bioflavonoide, cu rol in creserea imunitatii si actiune antioxidanta

-Noni, suc natural foarte bogat în vitamine, minerale, oligoelemente, enzime; ajuta la mentinerea sanatatii fizice si psihice, combate excelent starea de astenie, amelioreaza  simptomelor depresiei, intareste sistemul imunitar; previne imbatranirea prematura.

-produsele stupului (miere, polen, laptisor matca) energizante si vitaminizante puternice

Post-ul BOLI ACUTIZATE TOAMNA apare prima dată în Asociatia Prietenii lui Adrian.

Antiobicele au reprezentat un succes enorm al medicinii anilor 1900, au salvat si continua sa salveze vieti omenesti.

Numele vine din limba greaca (antibios) si inseamna contra vietii, adica omoara diferiti agenti patogeni infectiosi (mai precis bacterii si protozoare).

Problema este cand aceste antibiotice ne pun in pericol sanatatea si chiar viata noastra, a oamenilor. Cum societatea actuala a dezvoltat din ce in ce mai multe infectii cu o multitudine de germeni, a crescut si numarul antibioticelor descoperite si folosite…si asa s-a ajuns la abuz si exces.

Si in acest caz ocupam un loc „fruntas”in Europa- locul doi in ceea ce priveste consumul zilnic de antibiotice raportat la numarul de locuitori.

Cum am ajuns la aceasta situatie, de-a dreptul periculoasa?

• automedicatia : 1 din 5 romani ia antibiotice fara reteta; de multe ori luam antibiotice pentru orice raceala, facem tratamente incomplete (ca doza si timp administrare), le dam copiilor antibiotice (puternice!) pentru un simplu guturai de teama complicatiilor !
• usurinta cu care unii medici prescriu antibiotice, in special in cazul copiilor mici
• -unii farmacisti elibereaza pacientilor antibiotice fara reteta de la medic
• alimentatia: multe produse de provenienta animala (carne-in special cea de pui, lapte si produse lactate, oua) prezinta concentratii diferite de antibiotice folosite in scop veterinar si care ajung si in organismul nostru.

Efectele acestui abuz ?

• administrarea in exces a antibioticelor conduce la aparitia fenomenelor de rezistenta si a ”superbacteriilor”, care nu vor mai putea sa fie omorate de nici un antibiotic descoperit pana la ora actuala.
• dereglarea florei intestinale saprofite, benefice, cu scaderea accentuata a imunitatii digestive (digestie dificila, meteorism, diaree) si generale; in ultimii ani Romania se confrunta cu infectia cu Clostridium difficile, cauzata de distrugerea florei microbiene; se poate manifesta ca o diaree, dar exista si cazuri grave, soldate chiar cu deces.
• candidoza bucala si vaginala
• afectare hepatica
• copiii au tulburari crestere si probleme hormonale; un studiu publicat in Journal of the Medical American Association a demonstrat ca administrarea de antibiotice copiilor sub varsta de 2 ani creste riscul de obezitate in copilarie.

Este momentul sa tragem un mare semnal alarma in randul pacientilor, medicilor, farmacistilor!

In ultimii ani, situația din Romania referitoare la rezistenta bacteriana la antibiotice a devenit ingrijoratoare ; in aceste conditii, infectiile ar putea redeveni principala cauza de mortalitate în urmatorii ani !

Exista multe antibiotice naturale, care, administrate corect, pot distruge agenti patogeni (bacterii, virusuri, ciuperci); in schimb, acestea nu distrug flora intestinala si nu provoaca fenomenul de rezistenta; este vorba in primul rand de uleiurile esentiale (de cimbru, oregano, eucalipt, menta, scortisoara, te-tree, busuioc), de echinaceea, propolis, argint coloidal.

Antibioticele naturale au efecte deosebit de puternice asupra diferitilor germeni (bacterii, ciuperci, virusuri, paraziti); au avantajul ca nu ataca si bacteriile bune, saprofite, nu dezvolta rezistenta; administrate corect, nu au efecte negative asupra organismului uman.

Uleiurile esentiale (de cimbru, eucalipt, te-tree, scortisoara, busuioc, oregano) inhiba dezvoltarea unor bacterii deosebit de raspandite in zilele noastre (streptococ, stafilococ, Klebsiella, E.coli), virusuri (inclusiv virusul gripal, virusul hepatitei); au si actiune antiparazitara, antifungica.

Se administreaza sub forma de combinatii de uleiuri esentiale, tinctura, capsule, iar pentru copii se utilizeaza siropuri ce contin uleiuri esentiale; durata tratamentului este in general 10-15 zile.

Echinaceea este una dintre cele mai utilizate si benefice plante cu actiune imunostimulatoare, antibiotica, antivirala; poate fi administrata sub forma de tinctura, comprimate (ce contin extract de echinaceea), suc proaspat stabilizat; doza si timpul de administrare trebuie recomandate de medicul apifitoterapeut; tratamentul dureza in general 30 zile, cu pauza; sau 10 zile/luna, timp de 3 luni.

Argintul coloidal este considerat unul dintre cele mai puternice şi eficace antibiotice naturale; are un spectru foarte larg de actiune, actionand contra a mai mult de 600 agenti patogeni, inclusv acei germeni virulenti care au dezvoltat rezistenta la antibiotice uzuale.

Mierea de albine, prin continutul ei deosebit de valoros (glucoza, fructoza, enzime, vitamine, saruri minerale, acizi organici), are proprietati de stimularea a imunitatii generale, antibacteriene si antivirale, vitaminizante.

Mierea de Manuka, o miere monoflora , de origine din Noua Zeelanda, are proprietati foarte puternice antibacteriene, antimicrobiene, antivirale, antifungice, antiseptice, antiinflamatorii si  antifungice. In scopuri terapeutice se utilizeaza miere de Manuka ACTIVA -cu activitate antibacteriana peroxidica si miere de Manuka UMF –  cu activitate antibacteriana non- peroxidica.

Propolisul, gratie compozitiei biochimice deosebite, are in primul rand proprietati antiseptice si antiinfectioase deosebite: creste imunitatea generala a organismului, creste rezistenta in fata infectiilor microbiene, virale si micotice; este considerat un adevarat antibiotic natural deosebit de puternic si eficace, fara efecte adverse; are actiune  bactericida și bacteriostatica fata de streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori; distruge si parazitii intestinali – Giardia. Forma cea mai activa este tinctura de propolis, doza se administreaza in functie de varsta si afectiune, 10-21 zile.

Articol realizat de dr. Ruxandra Constantina

Post-ul Antibioticele clasice si cele naturale apare prima dată în Asociatia Prietenii lui Adrian.

Leucocitele sunt clasificate în două grupuri, în funcție de prezența sau absența în citoplasma acestora a unor granule specifice şi în funcţie de forma nucleilor:

• granulocite ( leucocite polimorfonucleare- cu nucleu multilobulat  şi au granule speciale) care la rândul lor sunt reprezentate de: neutrofile, eozinofile şi bazofile.
• agranulocite ( leucocite mononuclare – cu nucleu monolobulat şi fără granule), grup care curpinde limfocitele şi monocitele.

Formula leucocitară  constă în diferenţierea numărului total de leucocite circulante în cele cinci tipuri de leucocite, exprimate procentual şi respectiv în număr absolut, fiecare dintre acestea îndeplinind o funcţie specifică.

Neutrofilele – cel mai numeros tip de leucocite,  joacă un rol major în apărarea antiinfecţioasă primară a organismului prin fagocitarea şi digestia microorganismelor, iar activarea lor necorespunzătoare poate duce la lezarea ţesuturilor normale ale organismului,  prin eliberarea de enzime şi agenţi piogeni. În momentul apariţiei infecţiei sunt produsi agentii chemotactici care determina migrarea neutrofilelor la locul infectiei şi activarea funcţiilor defensive ale acestora, cu fagocitarea agentului respectiv, urmată de eliberarea granulelor în vezicula de fagocitoză şi distrugerea agentului infecţios. Acest efect este adesea asociat cu creşterea producţiei si eliberării neutrofilelor din maduva osoasă.

Valori de referinţă: la adult = 2000-8000/µL din leucocite;

Semnificaţie clinică

1. Neutrofilia: >8000/µL sau 8×10⁹/L:
   • Infecţii bacteriene acute localizate şi generalizate:
   • Infecţii virale, fungice şi parazitare: de obicei, neutrofilia este uşoară şi este prezentă doar în faza iniţială.
   • Sepsis neonatal.
   • Boli inflamatorii cronice: vasculite, artrita reumatoidă, bronşită, colita, dermatita, pielonefrita, pancreatită.
   • Boli metabolice: coma diabetică, coma uremică, coma hepatică, atacul acut de gută, eclampsia, tireotoxicoza.
   • Necroza tisulara: arsuri, infarct miocardic.
   • Toxice şi medicamentoase: corticosteroizi, plumb, mercur, monoxid de carbon, digitala, veninuri.
   • Hemoragia acută (neutrofilie pana la 25000/µL in a 3^a-a 5^a zi), proceduri chirurgicale majore, anemia hemolitică, postsplenectomie.
   • Tumori maligne, în special carcinoame (gastrointestinale, pulmonare): neutrofilia apare ca urmare a reacţiei inflamatorii, necrozei tumorale, producerii de factori de creştere granulopoietici de către tumoră.
   • Boli mieloproliferative cronice (leucemia mieloida cronică, policitemia vera, trombocitemia esenţială, metaplazia mieloidă cu mielofibroză)
2. Neutropenia: se clasifică în uşoara (1000-1500/µL), moderata (500-1000/µL) şi severă (<500/µL).
   • Neutropenia severă se asociază cu risc crescut de infecţii cu localizare orală (ulcere, periodontita), cutaneo-mucoasa (piele, perirectal, genital), iar în neutropenia prelungită infecţii sistemice (pulmonare, gastrointestinale, hematogene).
   • Hipersplenism.
   • Chimioterapia în cancer, tratamentul cu metotrexat în artrită reumatoidă.
   • Boli hematopoietice: leucemia (aleucemica), anemia aplastică.
   • Neutropenia congenitală severă (sindromul Kostmann).
   • Neutropenia ciclică (oscilatii periodice ale numărului de neutrofile de la neutropenie severă<200/µL la niveluri aproape normale): ereditară sau dobandită.
   • Neutropenia benignă cronică: familială şi nonfamilială.
   • Neutropenia idiopatică cronică severă.
   • Neutropenia asociată cu defecte imune congenitale: agamaglobulinemia X-linkata, sindromul de hiper-IgM, dis-gamaglobulinemia tip I, deficienţa de IgA, hipo-gamaglobulinemia familială.

Eozinofilele – sunt celule mobile, cu originea în maduva osoasă, urmând acelaşi model de proliferare, diferenţiere, maturare şi eliberare în sânge ca şi neutrofilele; nucleul lor este de obicei bilobat, dar sunt adesea observaţi şi trei sau mai mulţi lobi.

La indivizii sanatosi se gasesc in număr mic in sânge, dar devin predominante in sânge si țesuturi, in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne.

Valori de referinţă: 0-700/µL (0-7% din leucocite)

 Semnificaţie clinică

1. Eozinofilia >700/µL:
   • Boli alergice:
     • Astmul bronşic: există o corelaţie între hiperreactivitatea bronşică şi gradul eozinofiliei; biopsia bronsică identifică prezenţa eozinofilelor în caile respiratorii; în astmul intrinsec/nonatopic în care lipseşte dependenţa de un răspuns imun dependent de IgE, există o creştere similară a eozinofilelor în căile aeriene.
     • Dermatita atopică, urticaria, edemul angioneurotic, sensibilizarea la aspirină, alergii medicamentoase (trimetoprim-sulfametoxazol, penicilină, tetraciclină, nitrofurantoin), febra fânului.
     • Esofagita eozinofilică (posibil asociată cu alergie la alimente), gastroenterita eozinofilică, proctocolita eozinofilică (asociată cu alergia la laptele de vacă, deşi poate aparea şi la copii hraniţi cu formule de soia sau alimentaţi la sân).
   • Reacţiile medicamentoase, sindromul hipereozinofilic şi infestaţiile parazitare se pot asocia cu eozinofilie şi infiltrate pulmonare.
   • Boli neoplazice:
     • Sindromul hipereozinofilic idiopatic: rar, mai frecvent la bărbaţi (B:F=9:1), eozinofilie până la 50000/µL, diferenţiat de leucemia eozinofilică prin absenţa blastilor, determină afectare organică multiplă, alterare nervoasă centrală şi deces de obicei prin disfuncţie cardiacă.
     • Leucemia eozinofilică.
     • Boala Hodgkin şi limfoamele maligne.
     • Bolile mieloproliferative cronice.
     • Carcinomul bronşic (prin producţie excesivă de IL5).
   • Boli gastrointestinale: boala Crohn, colita ulcerativă.
   • Infecţia HIV: se poate datora infestaţiilor parazitare intercurente, reacţiei la trimetoprim-sulfametoxazol utilizat pentru tratamentul infecţiei cu Pneumocystis carinii.
   • Infestări parazitare în special helmintice (trichineloza, chist hidatic, schistosomiaza, fascioloza, toxocaroza – “larva migrans” viscerală, cisticercoza, scabie), în special în timpul fazei de migrare tisulară.
   • Boli cutanate: pemfigus vulgaris, dermatita herpetiformă, eritem exsudativ multiform.
   • Boli infecţioase (febra roşie), în convalescenţa după alte infecţii.
2. Eozinopenia se datorează în general unei producţii crescute de steroizi, care acompaniază majoritatea condiţiilor de stres şi se asociază cu:
   • Sindromul Cushing.
   • Medicamente: ACTH, corticosteroizi, epinefrina, tiroxina, prostaglandine.
   • Infecţii acute.

Bazofilele – sunt factori importanţi în inflamaţiile alergice şi alte fenomene imune şi inflamatorii. Bazofilele sunt celule având kinetica şi istoria naturală a granulocitelor, care se maturează în măduva, circulă în sânge şi reţin anumite trăsături ultrastructurale caracteristice după migrarea în ţesuturi în timpul proceselor inflamatorii şi imunologice (hipersensibilitate cutanată bazofilică, astm).

Valori de referinţă – bazofile = 0-200/µL(0-2% din leucocite)⁹.

Semnificatie clinica

1. Bazofilia:>200/µL:
   • Numărul de bazofile este crescut în boli alergice: rinita alergică, polipoza nazală, sinuzita cronică, astm, dermatita atopică, alergii medicamentoase.
   • În leucemia megakarioblastică din sindromul Down (trisomia 21) există diferenţiere bazofilică (care poate include mastocitele) din progenitorii leucemici.
   • Leucemia mieloidă cronică şi alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera, metaplazia mieloidă cu mielofibroză). Nivelul bazofiliei are valoare prognostică, iar criza bazofilică anunţă faza blastică terminală din leucemia mieloidă cronică. Hiperhistaminemia din leucemia mieloidă cronică şi celelalte sindroame mieloproliferative se corelează cu numărul şi turn-overul bazofilelor (şi posibil şi al mastocitelor).
   • Leucemie bazofilică.
   • Boala Hodgkin.
   • Anemie hemolitică cronică, postsplenectomie.
   • Postradiaţii ionizante.
   • Infecţii: tuberculoza, varicela, gripa.
   • Injectarea de particule străine.
2. Bazopenia:<20/µL:
   • Infecţii în faza acută.
   • Reacţii de stres (sarcină, infarct miocardic).
   • După tratament prelungit cu steroizi, chimioterapie, iradiere.
   • Absenţa ereditară a bazofilelor.
   • Febra reumatică acută la copii.

Limfocitele – reprezintă o populaţie celulară heterogenă care diferă în funcţie de origine, durata de viaţă, localizare la nivelul organelor limfoide şi funcţie. Deşi unele caracteristici morfologice ca: mărimea, granularitatea, raportul nucleo-citoplasmatic diferenţiază populaţiile limfocitare una de cealaltă, ele nu oferă indicii privind tipul şi funcţia lor. Majoritatea limfocitelor din sânge sunt mici, deşi sunt comune şi forme mai mari, cum ar fi limfocitele mari granulare care conţin granulaţii azurofile în citoplasmă.

Limfopoieza are loc la nivelul organelor limfoide. Organele limfoide primare sunt maduva osoasă şi timusul, iar organele limfoide secundaresunt splina, ganglionii limfatici, placile Peyer de la nivelul intestinului şi inelul Waldeyer.

Valori de referinta – adult: 1000-4000/µL din leucocite.

Semnificatie clinica

1. Limfocitoza:>4000/µL:
   • Limfocitoza infecţioasă (apare în special la copii).
   • Mononucleoza infecţioasă
   • Infecţii virale: infecţii virale ale tractului respirator superior, infecţii cu citomegalovirus, rujeola, oreion, varicela, hepatita acută virală, infecţie acută cu HIV.
   • Boala Crohn, colita ulcerativă.
   • Boala Addison.
   • Leucemia limfocitară cronică, leucemia prolimfocitară cu celula B, leucemia cu celule paroase, faza leucemică din limfoamele nonhodgkin, macroglobulinemia Waldenström.
   • Cu celula T: leucemia prolimfocitară cu celula T, leucemia/limfomul cu celula T al adultului, sindromul Sézary, leucemia cu limfocite mari granulare.
2. Limfopenie:<1000/µL:
   • Imunodeficiente congenitale: sindroame de imunodeficienţă combinată.
   • Infecţia HIV (scăderea selectivă a celulelor CD4⁺).
   • Chimioterapia
   • Lupus eritematos sistemic
   • Tuberculoza avansată (miliară)
   • Virusul gripal (limfopenia apare tipic după rezolvarea infecţiei).
   • Boala Hodgkin şi alte malignităţi.
   • Anemia aplastică.
   • Administrarea de ACTH/corticosteroizi; tumori hipofizare secretoare de ACTH; boala Cushing.
   • Pierderi crescute la nivelul tractului intestinal prin obstrucţia drenajului limfatic: tumori, boala Whipple, limfangiectazie intestinală; boli inflamatorii intestinale.
   • Diverse: sarcoidoza, insuficienţa cardiacă congestivă, boli debilitante severe, muşcături de şarpe, arsuri, anestezie, proceduri chirurgicale, by-pass cardiopulmonar.

Monocitele – sunt cele mai mari celule din sânge; fac parte din sistemul fagocitar mononuclear/reticuloendotelial compus din monocite, macrofage şi precursorii lor medulari. În ţesuturi, ca răspuns la diferiţi stimuli solubili, ele se diferenţiază în macrofage tisulare, cu calităţi morfologice şi funcţionale caracteristice, proces care a fost denumit activare şi care este reversibil (“dezactivare”). Celulele sistemului fagocitic mononuclear sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputând trăi fără ele. Îndeplinesc o varietate largă de funcţii importante în organism, incluzând îndepărtarea particulelor străine şi celulelor senescente, moarte sau alterate, reglarea funcţiilor altor celule, procesarea şi prezentarea de antigene în reacţiile imune, participarea în diferite reacţii inflamatorii, distrugerea bacteriilor şi celulelor tumorale. Monocitele şi macrofagele produc numeroşi factori bioactivi: enzime, factori ai complementului, factori de coagulare.

Valori de referinţă – 0-1000/µL din leucocite

Semnificatie clinică

1. Monocitoza:>1000/µL:
   • Cele mai frecvente cauze sunt infecţiile bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriană subacută, sifilisul, bruceloza.
   • Leucemia mielomonocitară cronică, leucemia monoblastică acută, boli mieloproliferative cronice.
   • Carcinoame: stomac,sân,ovar.
   • Boala Hodgkin, limfoame.
   • Recuperarea după neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn favorabil).
   • Tezaurismoze (boala Gaucher).
   • Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiaza), rickettsioze, infecţii micotice.
   • Boli gastrointestinale: colita ulcerativă, enterita regională, sprue, ciroza hepatică.
   • Boli de colagen, sarcoidoza.
   • Postchirurgical, postsplenectomie.
   • Reacţii medicamentoase.
   • Intoxicaţie cu tetracloretan.
   • Tratament cu factori de crestere granulo-monocitari.
2. Monocitopenie:<100/µL (condiţie extrem de rară):
   • Tratament cu prednison (tranzitoriu).
   • Leucemia cu celule paroase.
   • Infecţii severe care determină şi neutropenie.
   • Infecţie HIV.
   • Anemie aplastică

Variatii fiziologice ale leucocitelor

• creşterea şi dezvoltarea: la nou-nascuţi şi copii, numărul de leucocite este crescut, cu scăderea treptata a valorilor, cu atingerea valorilor de la adult între 18-21 ani;
• variaţii rasiale: la negrii din Africa numărul de neutrofile şi monocite este mai mic, iar numărul de eozinofile mai mare;
• fluctuaţii diurne şi de la o zi la alta: influenţate de lumină; de asemenea activitatea obisnuită determină valori mai mari ale leucocitelor după-amiaza, dar care tind să rămână în limite normale;
• variaţii climatice şi sezoniere: căldura ţi radiaţiile solare intense ar determina leucocitoză, iar rezidenţa prelungită în Antarctica determina leucopenie; lumina artificial şi ultravioletă determină limfocitoză;
• anoxia acută determină neutrofilie;
• în primele zile de rezidenţă la altitudine crescută apare leucocitoza asociată cu limfopenie şi eozinopenie, urmate de limfocitoză şi eozinofilie uşoare;
• exerciţiile fizice intense determină leucocitoză marcată, de obicei pe seama neutrofilelor segmentate (se datorează trecerii neutrofilelor marginate în circulaţie), dar poate fi prezentă şi limfocitoza; normalizarea survine în mai puţin de o oră; gradul leucocitozei se corelează cu intensitatea efortului fizic şi nu cu durata sa;
• crizele convulsive determină creşterea numărului de leucocite;
• injecţiile cu epinefrina determină leucocitoza, în special neutrofilie;
• atacurile de tahicardie paroxistică pot determina leucocitoză;
• durerea, greaţa, vărsăturile, anxietatea pot determina leucocitoza în absenţa infectţiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre circulaţie;
• anestezia cu eter determină leucocitoza, iar narcoza cu compusi barbiturici de obicei scade numărul de leucocite;
• în  perioada ovulatorie poate apărea leucocitoza uşoara şi eozinopenie;
• în sarcina apare leucocitoza uşoară, iar neutrofilia se accentuează odată cu apropierea termenului; de asemenea, în timpul travaliului apare neutrofilie uneori pronunţată, cu normalizarea valorilor după 4-5 zile şi asociată cu eozinopenie.

Creşterea numărului de leucocite peste valorile normale se numeşte leucocitoză. Aceasta este frecvent întâlnită în infecții, dar și în alte boli, printre care bolile neoplazice (leucemii, limfoame sau alte tipuri de tumori maligne).

 Leucocitoza: L >10000/µL – se datorează de obicei unei creşteri a numărului de neutrofile sau limfocite; mai rar celelalte clase de leucocite determină creşterea numărului absolut de leucocite. O creştere proporţională a tuturor tipurilor de leucocite se datorează hemoconcentraţiei.

• Infecţiile reprezintă cauza majoră de leucocitoză. O infecţie acută tipică se caracterizează printr-o fază de atac neutrofilică, o faza reactivă monocitică şi o fază de recuperare limfocitico-eozinofilica. În infecţiile cronice poate persista oricare din aceste trei faze. Înfecţiile virale şi unele infecţii bacteriene (febra tifoida) nu urmează în mod normal acest curs. Gradul leucocitozei depinde de severitatea infecţiei, vârsta şi rezistenţa pacientului, precum şi de rezerva medulară.
• Alte cauze de leucocitoză:
  • hemopatii maligne;
  • traumatisme/injurii tisulare, de exemplu intervenţii chirurgicale, necroze tisulare;
  • tumori maligne (ăn special carcinomul bronşic);
  • toxine, uremie, eclampsie, coma, tireotoxicoza;
  • medicamente: cloroform, chinina, factori de creştere etc.;
  • hemoliza acută;
  • hemoragie acută;
  • postsplenectomie

Scăderea numărului de leucocite sub valorile normale se numește leucopenie.

Leucopenie: <4000/µL (valorile cuprinse între 2500-4000/µL sunt considerate borderline, în timp ce valorile <2500/µL sunt cert anormale)  se poate datora următoarelor cauze:

• infecţii virale, unele infecţii bacteriene, infecţii bacteriene severe;
• hipersplenism;
• depresie medulară produsa de intoxicaţie cu metale grele, benzen, radiaţii ionizante
• medicamente: chimioterapice, barbiturice, antibiotice, antihistaminice, anticonvulsivante, antitiroidiene, arsenic, diuretice, analgezice şi antiinflamatorii;
• boli medulare primitive: leucemie (aleucemica), anemie megaloblastică, sindroame mielodisplazice, anemie aplastică, boli congenitale (anemia Fanconi, discheratoza congenitală);
• boli medulare secundare: granuloame, metastaze

Interferenţe

1. Număr fals crescut de leucocite: prezenţa de eritrocite rezistente la liza (la nou-nascuţi, reticulocitoza), prezenta de eritroblasticirculanţi în număr mare, trombocitele gigante (pot fi numărate ca leucocite), prezenţa de crioglobuline (la temperatura camerei se formeazăcristale proteice, care sunt numărate ca leucocite; dispar după încalzirea probei la 37°C), paraproteinemia, prezenţa de aglutinine la rece.
2. Număr fals scazut de leucocite: prezenţa de leucocite alterate (chimioterapie, sepsis) – nu sunt incluse în numărătoare.

Articol creeat de Stud Alexandra Cristina Zidarescu

Bibliogragie:

1. Wikipedia – Leucocitele (https://ro.wikipedia.org/wiki/Leucocit%C4%83)
2. C. Junqueira – Histologie, editia a 11-a, 2005
3. http://www.synevo.ro/hemograma-cu-formula-leucocitara-cu-hb-ht-si-indici/

Post-ul Leucocitele (Globulele Albe) apare prima dată în Asociatia Prietenii lui Adrian.