Globulele rosii (Eritrocitele)

Eritrocitele sunt celule lipsite de nucleu si reprezinta cea mai numeroasa populatie de celule din sange, in mod normal existand intre 4 milioane si 5 milioane de eritrocite pe milimetru cub de sange. Aceste celule se descriu pe frotiul de sange ca celule rotund-ovalare, de aproximativ 7 microni si de culoare roz la coloratia folosita in mod uzual in hematologie.

Eritrocitele pot fi considerate niste mici saci cu hemoglobina, principalul lor constituent. Rolul lor este acela de a transporta oxigenul de la plamani la tesuturi si dioxidul de carbon, care este practice un reziduu al proceselor metabolice, in sens invers, de la tesuturi la plamani, unde este eliminate.

Gazele sanguine se transporta in eritrocite legate de hemoglobina, mai précis de fierul din structura acesteia. Sangele oxigenat la nivel pulmonar este transportat catre tesuturi prin artere. Schimbul de gaze intre sange si tesuturi are loc la nivelul vaselor capilare care sunt cele mai mici vase sanguine constituind microcirculatia. Sangele incarcat cu dioxid de carbon este transportat catre plamani prin vene.

Hemograma este o analiza extrem de frecvent utilizata in toate specialitatile medicale, fiind practice obligatorie indifferent de tipul de boala.

In hemograma, in afara de numarul de eritrocite, mai regasim exprimata si valoarea hemoglobinei care este normala intre 12 si 14 grame pe decilitrul de sange, si valoarea hematocritului, care reprezinta proportia pe care o ocupa eritrocitele in volumul total al sangelui si care in mod normal trebuie sa fie egal, in valoare absoluta, cu hemoglobina inmultita cu 3.

Aceste valori pot sa varieze in conditii normale, fara ca pacientul sa fie bolnav, astfel incat ele au valori diferite la copil si la adult, au valori diferite la femei  si la barbate sau in functie de altitudinea la care traieste individual. Deviatii semnificative se intalnesc numai in conditii patologice. Astfel, constantele eritrocitare scad in anemii sau cresc in poliglobulii.

Eritrocitele sunt produse in maduva osoasa hematopoietica, localizata, la adult, in oasele late cum este sternul – osul din fata cutiei toracice – sau oasele bazinului. La copil, procesul de producere de celule ale sangelui, adica hematopoieza, se desfasoara si la nivelul altor oase precum si in ficat si splina, locuri in care acest process se poate relua la adult, in conditii de boala.

Unele eritrocite mai tinere, mai mari decat eritrocitele adulte, prezinta in citoplasma, la coloratii speciale, o retea care le-a dat practice si numele de reticulocite. Si ele sunt lipsite de nucleu, spre deosebire de eritoblasti, celule si mai tinere care lipsesc, in mod normal din sange. Cand eritropoiezadin maduva este stimulate, numarul si proportia reticulocitelor cresc si, invers, cand eritropoieza este inhibata, ele scad.

Eritrocitele au o perioada de viata de 120 zile dupa care se distrug, in principal in splina.

Cu cat se distrug mai multe eritrocite sau cu cat se pierd mai multe eritrocite prin sangerare, cu atat maduva produce mai multe, ca un mecanism la care recurge organismul pentru a echilibra pierderile. Acest echilibru se mentine atata timp cat maduva este normala, adica nu este afectata de procese patologice, si dispune de materialele necesare producerii de eritrocite.

In mod normal, deci fiziologic, un numar de eritrocite se pierd prin tubul digestive, in scaun, iar la femei se adauga si pierderile genitale periodice din cursul ciclului menstrual. Pentru economia globulelor rosii trebuie luate, insa in considerare si pierderile fiziologice de fier care se produc prin descuamarea normala a pielii sau a celulelor tubului digestive sau prin cresterea fanerelor adica a unghiilor si a parului. Toate aceste pierderi se amplifica la femei in cursul sarcinii, al nasterii, in alaptare sau dupa chiuretaje uterine.

 

Sursa:

“Bolile sangelui pe intelesul tuturor” – Anca Roxana Lupu