Idei din „Autovindecarea si personalitatea” de Dr. Howard S. Friedman – part. 6

Stresul, asa cum il intelegem astazi

 

Doctorul Walter B. Cannon, devenit profesor la facultatea de medicina a Universitatii Harvard, a scris un studiu captivant despre modificarile care se produc in corp sub influenta unor stari emotionale.

Cannon a observat ca in conditii de stre concentratia zaharului din sange creste, se elibereaza o mare cantitate de adrenalina (epinefrina), pulsul si respiratia se accelereaza si creste cantitatea de sange pompata in sistemul muscular. Cannon a numit fenomenul „reactie de tip lupta sau fuga”. Acum nu mai suntem amenintati de tigri feroce,stresul nu mai impune in vremea noastra reactii de tip „lupta sau fuga” pentru simpla supravietuire.

Situatiile stresante cu care ne confruntam ne induc totusi o permanenta excitatie, iar aceasta, la randul ei, poate determina schimbari de durata in principalele procese fiziologice. Este cel mai probabil ca asemenea schimbari sa se produca la cei pe care propria personalitate ii predispune la imbolnavire.

Fizilogia fundamentala a stresului

Stresul implica doua sisteme de baza ale organimsului – sistemul nervos si cel endocrin sau hormonal. Sistemul nervos si cel endocrin sunt cele doua sisteme care fac legatura dintre minte si corp. Ceea ce simtim, ceea ce gandim, felul in care ne adaptam, toate acestea pun in miscare mesaje transmise de creier catre restul corpului.

In cazul sistemului nervos, transmiterea mesajului este aproape instantanee. Sistemul hormonal, pe de alta parte, are o eractie mai lenta, dar mult mai persistenta. Hormonii eliberati in sange pot calatori prin tto corpul, afectand toate functiile sale obisnuite. Hormonii sunt sursa „grabei” care ne domina cand suntem agitati sau nervosi.

Ca mai relevanta parte a sistemului nervos are doua componente distincte: – prima grabeste procesele si mobilizeaza corul, iar a doua le reduce din nou viteza si reinstaureaza echilibrul.

Sistemul hormonal, complementar sistemului nervos, incearca sa pastreze echilibrul printr-un feedback catre creier, cand nivelul hormonilor din sange este prea ridicat, creierul da de obicei semnalul pentru o scadere. O stimulare si o excitatie prea mare sau o prea mare supracompensare si relaxare pot distruge diverse tesuturi ale corpului, pot altera raspunsul sistemului imunitar sau deregla ritmurile biologice necesare vietii si sanatatii.

Coincidenta a facut ca in aceeasi perioada in care ideile lui Cannon isi faceau loc in gandirea medicala sa fie descoperite si antibioticele. Aceste medicamente miraculoase s-au dovedit a fi atat de eficiente in tratarea bolilor infectioase, incat asa-numita medicina interna, care pune accentul pe biochimie si pe tratamente medicamentoase, a devenit forta dominanta in medicina. Totusi, descoperirile lui Cannon, impreuna cu cele din anii `80 si `90, inca mai pot schimba cursul practicii medicale in sec al XXI-lea.