Mielomul Multiplu

Mielomul multiplu se manifesta clinic prin dureri osoase, semne de anemie si sensibilitate la infectii, care se repeta frecvent si raspund greu la tratament.

 Dintre gamapatiile maligne, mielomul multiplu este cea mai frecventa dintre aceste afectiuni. Ea apare la adult si este, in general, mai frecventa la varstnici.

Ea consta din proliferarea, in general intramedulara, a plasmocitelor.

Organomegalia nu este importanta, astfel ca pacientii nu remarca adenopatii si nu au dimensiuni crescute ale ficatului si splinei, exceptie de la aceasta regula facand doar o forma rara si particulara de mielom, care este POEMS-ul.

Anemia este progresiva si treptat devine simptomatica, cu astenie, fatigabilitate, simptome care, la pacientul in varsta, se confunda usor cu lipsa de antrenament, cu respiratia grea din afectiuni cardiace sau respiratorii care sunt mult mai frecvente decat mielomul.

Durerile osoase pot fi si ele confundate mult timp cu durerile articulare din boala reumatismala cronica degenerativa, doar ca durerile osoase nu sunt influentate de conditiile atmosferice si sunt rezistente la tratamentele antialgice si antiinflamatorii uzuale.

Infectiile se repeta, cu diferite cauze si localizari, si sunt rezistente la tratament.

Uneori pot sa apara complicatii ca fracturi pe os patologic, semne de insuficienta renala, semne neurologice, anemie hemolitica autoimuna, semne hemoragipare, semne de hipervascozitate, a serului manifestate prin ameteli, dureri de cap, tulburari de vedere sau de auz.

Semnele de laborator arata anemie, viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) crescuta, cresterea calciului in sange, uneori cresterea ureei si a creatininei si, in principal, modificari ale eletroforezei proteinelor serice si urinare. Apare o crestere cu aspect monoclonal a gamaglobulinelor. Maduva hematopoietica este infiltrata cu celulele care determina boala si care sunt plasmocitele mielomatoase.

Radiografia oaselor arata leziuni relativ caracteristice, cel mai adesea cu lize mici si localizate dar multiple, mai rar macrolize sau osteoporoza difuza, sau leziuni mixte osteolitice si osteocondensate.

Tratamentul este complex si cuprinde corticoterapie, chimioterapie in cure de polichimioterapie, tratamentul complicatiilor, Interferon Alfa in anumite faze, tratamentul durerii, fixarea calciului in oase, plasmafareza, chiar transplant de celule stem hematopoietice.

Scopul tratamentului este de a obtine o stabilizare a bolii la pacientii in varsta, cu obtinerea unei asa numite faze de platou, sau de a vindeca boala la pacientii tineri, cu obtinerea remisiunii.

Boala Waldenstrom este mai rar intalnita decat mielomul multiplu, se aseamana cu acesta, principala deosebire fiind aceea ca in maduva se gasesc limfocite si nu plasmocite, iar aceste celule produc o anumita categorie de gamaglobuline si anume imunoglobuline de tip M. Evolutia fiind mai blanda si tratamentul este mai putin agresiv, limitandu-se uneori, ca si in cazul leucemiei limfatice cronice, la Leukeran si la tratarea complicatiilor infectioase, autoimune sau a celor generate de hipervascozitatea sangelui.

„Bolile sangelui pe intelesul tuturor” – Anca Roxana Lupu